01. Explorarea inflamației și a sistemului imunitar
Introducere și Prezentare Generală
Inflamația este un răspuns fundamental al sistemului imunitar al organismului pentru a se proteja împotriva daunelor, cum ar fi infecțiile, rănile și toxinele, inițiind procesul de vindecare. Deși în mod obișnuit benefică în situații acute, atunci când inflamația devine cronică, poate duce la consecințe grave asupra sănătății, contribuind la o gamă largă de boli, inclusiv boli de inimă, diabet și cancer. Înțelegerea naturii duale a inflamației—rolurile sale atât în protejarea cât și în potențialul de a dăuna organismului—este crucială pentru gestionarea sănătății și prevenirea bolilor.
Inflamația Explicată
Inflamația este răspunsul sistemului imunitar la stimuli nocivi, caracterizată prin roșeață, căldură, umflare, durere și pierderea funcției. Acest proces este esențial pentru mecanismele de vindecare și apărare ale organismului, implicând o rețea complexă de molecule semnalizatoare și celule care lucrează pentru a elimina cauza leziunii celulare, a curăța celulele moarte și a iniția repararea țesuturilor. Cu toate acestea, atunci când inflamația persistă dincolo de răspunsul inițial la leziune sau infecție, poate deveni cronică și poate contribui la progresia diferitelor boli.
A apărut o înțelegere mai profundă a rolului inflamației în repararea rănilor, indicând atât efecte benefice, cât și dăunătoare. Cercetările au elucidat mecanismele moleculare și celulare care controlează inflamația în repararea țesutului cutanat, subliniind importanța vizării fazei inflamatorii pentru a modula rezultatul vindecării. De exemplu, Eming, Krieg și Davidson (2007) au evidențiat rolul esențial al inflamației în stabilirea homeostaziei cutanate după leziuni, dar și potențialul inflamației de a întârzia vindecarea și de a crește cicatrizarea, subliniind complexitatea impactului inflamației asupra reparării țesuturilor (Eming, Krieg & Davidson, 2007).
Sistemul tău imunitar explicat
Sistemul imunitar este un mecanism de apărare sofisticat care protejează organismul împotriva amenințărilor externe, cum ar fi bacteriile, virusurile și toxinele, precum și a amenințărilor interne, cum ar fi celulele canceroase. Acesta cuprinde două componente principale: sistemul imunitar înnăscut, care oferă o apărare imediată, dar nespecifică, și sistemul imunitar adaptativ, care oferă un răspuns țintit la agenți patogeni specifici. Sistemul înnăscut este prima linie de apărare și este responsabil pentru răspunsul inflamator inițial. În contrast, sistemul adaptativ implică crearea de celule de memorie care recunosc și răspund mai eficient la agenții patogeni întâlniți anterior.
Procesul inflamator este esențial pentru funcționarea sistemului imunitar, facilitând eliminarea stimulilor nocivi și inițiind repararea țesuturilor. Actorii principali în procesul inflamator includ celulele albe din sânge (leucocitele), cum ar fi macrofagele și neutrofilele, care înglobează și distrug agenții patogeni. Citokinele, proteine semnalizatoare eliberate de celule, joacă roluri cruciale în medierea și reglarea răspunsului inflamator.
În contextul vindecării rănilor, inflamația este primul pas, urmată de formarea și remodelarea țesutului. Reglarea inflamației de către sistemul imunitar este complexă, cu un echilibru între semnalele pro-inflamatorii și anti-inflamatorii care asigură o vindecare corespunzătoare. Inflamația excesivă sau prelungită poate perturba acest echilibru, ducând la vindecarea deficitară a rănilor și inflamație cronică, subliniind importanța înțelegerii și, eventual, a modula răspunsul imunitar pentru a promova sănătatea și a preveni bolile.
Relația complexă dintre inflamație și sistemul imunitar este esențială pentru capacitatea organismului de a se vindeca și de a se apăra. Cercetările continuă să dezvăluie complexitățile acestei relații, având ca scop valorificarea aspectelor benefice ale inflamației pentru vindecare, în timp ce se atenuează efectele sale nocive.
În capitolele următoare, vom explora cum inflamația trece de la un mecanism de protecție la un potențial factor patogen în diverse boli și implicațiile pentru strategiile de tratament și prevenire.
02. Când inflamația bună devine rea
Introducere
Deși inflamația este un răspuns protector și vindecător al corpului la leziuni sau infecții, aceasta poate deveni dăunătoare atunci când persistă dincolo de faza sa utilă. Inflamația cronică se află în centrul multor boli care afectează oamenii, de la boli cardiovasculare la cancer și nu numai. Această trecere de la o stare benefică la una dăunătoare subliniază rolul complex al inflamației în sănătate și boală.
Inflamație problematică
Inflamația cronică este un factor tăcut, dar puternic în dezvoltarea diferitelor boli. Acționează prin mecanisme diverse, inclusiv activarea persistentă a căilor inflamatorii, producerea de molecule inflamatorii și recrutarea celulelor imune care, în loc să rezolve inflamația, contribuie la deteriorarea și disfuncția țesuturilor. Această stare persistentă de inflamație poate duce la deteriorarea ADN-ului, promova proliferarea celulară, inhiba apoptoza (moartea celulară programată) și încuraja angiogeneza (formarea de noi vase de sânge), toate acestea putând pregăti terenul pentru cancer și alte boli cronice.
Un exemplu notabil este legătura dintre inflamația cronică și bolile cardiovasculare, metabolice și renale. Manabe (2011) subliniază modul în care inflamația locală cronică indusă de obezitate în țesutul adipos joacă un rol crucial în dezvoltarea insuficienței cardiace și a bolii cronice de rinichi, evidențiind interconectivitatea bolilor cronice prin procese inflamatorii (Manabe, 2011).
Mai mult, Furman et al. (2019) discută cum factorii sociali, de mediu și stilul de viață pot promova inflamația cronică sistemică (SCI), conducând la boli care reprezintă colectiv principalele cauze de dizabilitate și mortalitate la nivel mondial, cum ar fi bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul zaharat, boala cronică de rinichi, steatoza hepatică non-alcoolică și tulburările autoimune și neurodegenerative (Furman et al., 2019).
Diagramă Interactivă a Bolilor
Acest grafic interactiv al bolilor ilustrează căile prin care inflamația cronică contribuie la o gamă largă de boli. Arată cum factorii declanșatori inițiali, precum infecția, rănirea sau factorii de stil de viață, pot evolua într-o stare inflamatorie cronică, evidențiind efectele ulterioare asupra diferitelor sisteme ale corpului și subliniind punctele potențiale de intervenție pentru a preveni progresia bolii.
Chestionar Secțiunea 2
1. Adevărat sau Fals: Inflamația acută duce întotdeauna la inflamație cronică.
2. Care dintre următoarele boli nu este de obicei asociată cu inflamația cronică?
a. Diabet de tip 2
b. Boala Alzheimer
c. Apendicită acută
d. Rac
3. Ce rol joacă obezitatea în inflamația cronică?
a. Nu are niciun efect asupra inflamației.
b. Reduce inflamația cronică.
c. Induce inflamație locală cronică în țesutul adipos.
d. Rezolvă imediat inflamația.
4. Care dintre următorii factori nu promovează inflamația cronică sistemică (SCI)?
a. Vătămare fizică
b. Dietă săracă
c. Exercițiu regulat
d. Stres psihologic
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsurile.
Răspunsuri: 1. Fals, 2. c, 3. c, 4. c
Înțelegerea tranziției de la inflamația acută benefică la inflamația cronică dăunătoare oferă perspective critice asupra mecanismelor bolilor și propune strategii potențiale pentru diagnosticarea precoce, prevenirea și tratamentul acestora. Abordând cauzele și procesele fundamentale ale inflamației cronice, ar putea fi posibilă atenuarea contribuției acesteia la o gamă largă de boli cronice.
03. Inflamație și răspunsuri alergice
Introducere
Inflamația alergică este un răspuns imun complex declanșat de expunerea la alergeni. Spre deosebire de inflamația benefică care ajută la vindecare, inflamația alergică este o reacție exagerată a sistemului imunitar la substanțe inofensive precum polenul, acarienii din praf sau anumite alimente. Această reacție exagerată poate duce la o varietate de boli alergice, inclusiv febra fânului, eczema și astmul, afectând o parte semnificativă a populației la nivel mondial.
Alergii și Inflamație
Procesul inflamației alergice implică activarea diferitelor celule imune, cum ar fi mastocitele, eozinofilele și limfocitele T. La expunerea la un alergen, persoanele cu sensibilități produc anticorpi de tip Imunoglobulină E (IgE) care se leagă de receptorii de pe mastocite și bazofile. Această legare declanșează eliberarea histaminei și a altor mediatori inflamatori, conducând la simptome precum umflături, roșeață și mâncărime. Rolul IgE și al mastocitelor în inițierea răspunsurilor alergice subliniază relația complexă dintre sistemul imunitar și alergeni (Barnes, 2011).
Eczemă și astm
Eczema (dermatita atopică) și astmul sunt afecțiuni cronice caracterizate prin inflamație alergică. Eczema se manifestă prin piele mâncărime și inflamată, în timp ce astmul afectează căile respiratorii, ducând la dificultăți de respirație. Ambele afecțiuni sunt determinate de răspunsuri imune de tip 2, implicând celule Th2 și citokine precum IL-4 și IL-13, care promovează producția de IgE și activarea eozinofilelor. Interacțiunea dintre răspunsurile imune înnăscute și adaptive, implicând celule precum mastocitele, bazofilele și celulele limfoide înnăscute de grup 2 (ILC2), joacă un rol crucial în patologia acestor boli (Kubo, 2017).
Tratament
Gestionarea inflamației alergice implică în principal evitarea alergenilor cunoscuți și utilizarea medicamentelor pentru a controla simptomele. Corticosteroizii sunt eficienți în reducerea inflamației, în timp ce antihistaminicele pot ameliora mâncărimea și umflarea prin blocarea acțiunii histaminei. Pentru afecțiuni cronice precum astmul și alergiile severe, poate fi utilizată imunoterapia pentru a desensibiliza treptat sistemul imunitar la anumiți alergeni.
Chestionar Secțiunea 3
1. Ce tipuri de celule imune joacă un rol esențial la debutul unui răspuns alergic?
A) Limfocite B
B) Celule mastocitare și eozinofile
C) Celule roșii din sânge
D) Trombocite
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Celule mastocitare și eozinofile
Explicație:
Celulele mastocitare și eozinofilele sunt esențiale în stadiile inițiale ale unui răspuns alergic. La expunerea la un alergen, aceste celule sunt activate și eliberează mediatori inflamatori precum histamina, conducând la simptome alergice tipice.
2. Care este funcția citokinelor Th2 în contextul bolilor alergice, cum ar fi eczema și astmul?
A) Ele scad producția de IgE.
B) Ele facilitează activarea celulelor Th1.
C) Promovează producția de IgE și activarea eozinofilelor.
D) Ele suprimă degranularea mastocitelor.
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: C) Ele promovează producția de IgE și activarea eozinofilelor.
Explicație:
Citokinele Th2, inclusiv IL-4 și IL-13, sunt esențiale în declanșarea răspunsurilor imune de tip 2 caracteristice afecțiunilor alergice prin promovarea producției de IgE și activarea eozinofilelor. Acest lucru exacerbează inflamația alergică observată în eczemă și astm.
3. Descrieți rolul imunoglobulinei E (IgE) în inflamația alergică.
A) Se leagă de antigeni pentru a preveni reacțiile alergice.
B) Este produs ca răspuns la stimuli non-alergici.
C) Se leagă de receptorii de pe mastocite și bazofile, declanșând eliberarea mediatorilor inflamatori.
D) Dezactivează eozinofilele și reduce inflamația.
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: C) Se leagă de receptorii de pe mastocite și bazofile, declanșând eliberarea mediatorilor inflamatori.
Explicație:
IgE joacă un rol central în reacțiile alergice. Persoanele cu alergii produc anticorpi IgE care se leagă de receptorii de pe mastocite și bazofile. Această interacțiune determină celulele să elibereze diverși mediatori inflamatori, ducând la simptome alergice.
4. Care sunt strategiile eficiente de tratament pentru gestionarea inflamației alergice?
A) Creșterea expunerii la alergeni
B) Utilizarea corticosteroizilor și antihistaminicelor
C) Administrarea antibioticelor
D) Evitarea medicamentelor antiinflamatoare
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Utilizarea corticosteroizilor și antihistaminicelor.
Explicație:
Gestionarea inflamației alergice implică adesea evitarea alergenilor cunoscuți și utilizarea medicamentelor pentru a controla simptomele. Corticosteroizii reduc inflamația, în timp ce antihistaminicele ameliorează mâncărimea și umflarea prin blocarea acțiunii histaminei. Pentru alergiile cronice sau severe, poate fi luată în considerare și imunoterapia pentru a desensibiliza treptat sistemul imunitar la anumiți alergeni.
Înțelegerea mecanismelor inflamației alergice este esențială pentru dezvoltarea terapiilor țintite care să trateze și să prevină eficient bolile alergice. Cercetările continuă să dezvăluie interacțiunile complexe dintre celulele imune, mediatori și factorii de mediu în răspunsurile alergice, oferind speranță pentru tratamente noi și îmbunătățite.
04. Inflamație și boală autoimună
Introducere
Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar vizează în mod eronat propriile celule ale corpului, ducând la inflamație cronică și diverse probleme de sănătate. Aceste afecțiuni pot afecta aproape orice parte a corpului, inclusiv articulațiile, pielea, creierul și organele interne, rezultând într-o gamă largă de simptome și complicații.
Când corpul tău se luptă cu el însuși
Patogeneza bolilor autoimune implică o interacțiune complexă între predispozițiile genetice și factorii declanșatori de mediu, conducând la o defalcare a toleranței imunologice. Central în acest proces este rolul inflamației, care nu doar servește ca răspuns la leziunile tisulare, dar, în contextul bolilor autoimune, contribuie la deteriorarea țesuturilor. De exemplu, o mutație cu câștig de funcție în fosfolipaza C gamma 2 poate provoca inflamații spontane severe și autoimunitate prin creșterea intrării externe de Ca2+, evidențiind baza genetică a acestor boli (Yu et al., 2023). În mod similar, căile dereglate ale receptorilor Toll-like (TLR), care sunt cruciale pentru imunitatea înnăscută, au fost implicate în diverse boli autoimune, subliniind rolul răspunsurilor imune înnăscute în dezvoltarea autoimunității (Chen, Szodoray, & Zeher, 2016).
Combaterea inflamației
Gestionarea inflamației este esențială în tratamentul și managementul bolilor autoimune. Strategiile includ utilizarea medicamentelor antiinflamatoare, imunosupresoarelor și biologicelor care vizează căi imune specifice implicate în procesul inflamator. De exemplu, anticorpii monoclonali care vizează TNF-alfa, o citokină semnificativ implicată în medierea inflamației sistemice, s-au dovedit eficienți în tratarea bolilor precum artrita reumatoidă și boala Crohn. În plus, înțelegerea influenței microbiomului asupra răspunsurilor imune oferă noi oportunități pentru intervenții terapeutice, deoarece modificările microbiotei intestinale au fost legate de mai multe afecțiuni autoimune (Wu, Zegarra-Ruiz, & Diehl, 2020).
Chestionar Secțiunea 4
1. Ce declanșează atacul sistemului imunitar asupra propriilor celule ale corpului în bolile autoimune?
A) Patogeni externi precum bacterii și viruși
B) O defalcare a toleranței imunologice din cauza factorilor genetici și de mediu
C) Leziune directă a țesuturilor și organelor
D) O producție excedentară de globule roșii
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) O defalcare a toleranței imunologice din cauza factorilor genetici și de mediu.
Explicație:
Bolile autoimune apar atunci când există un eșec în toleranța imunologică, determinând sistemul imunitar să vizeze în mod eronat propriile celule ale corpului. Această interacțiune complexă între predispozițiile genetice și factorii declanșatori de mediu duce la inflamație cronică și deteriorarea țesuturilor.
2. Cum joacă inflamația un rol în dezvoltarea și progresia bolilor autoimune?
A) Semnalează corpului să producă mai multe celule albe din sânge.
B) Acționează exclusiv ca un răspuns de protecție la vătămare.
C) Contribuie la deteriorarea țesuturilor și agravează boala.
D) Nu are niciun impact semnificativ asupra bolilor autoimune.
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: C) Contribuie la deteriorarea țesuturilor și agravează boala.
Explicație:
În contextul bolilor autoimune, inflamația nu este doar un răspuns la leziunea țesutului, ci un factor central care contribuie la deteriorarea țesutului. Inflamația cronică determinată de activitatea autoimună agravează condiția și poate duce la diverse complicații.
3. Ce rol joacă factorii genetici în dezvoltarea afecțiunilor autoimune?
A) Ele au un impact minor în comparație cu alegerile de stil de viață.
B) Predispozițiile genetice pot influența semnificativ riscul de a dezvolta boli autoimune.
C) Doar factorii de mediu sunt responsabili pentru afecțiunile autoimune.
D) Factorii genetici afectează doar severitatea, nu și probabilitatea, bolilor autoimune.
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Predispozițiile genetice pot influența semnificativ riscul de a dezvolta boli autoimune.
Explicație:
Factorii genetici joacă un rol crucial în bolile autoimune, predispunând indivizii la un risc mai mare de a dezvolta aceste afecțiuni. Deși factorii declanșatori de mediu sunt, de asemenea, importanți, baza genetică poate determina susceptibilitatea la răspunsurile autoimune.
4. De ce este importantă gestionarea inflamației în tratamentul bolilor autoimune?
A) Inflamația nu are niciun rol în bolile autoimune și nu necesită gestionare.
B) Reducerea inflamației poate ameliora simptomele și preveni deteriorarea ulterioară a țesuturilor.
C) Gestionarea inflamației ajută doar la îmbunătățirea aspectului fizic al simptomelor.
D) Gestionarea inflamației este necesară doar în stadiile inițiale ale bolilor autoimune.
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Reducerea inflamației poate ameliora simptomele și preveni deteriorarea ulterioară a țesuturilor.
Explicație:
În bolile autoimune, gestionarea inflamației este esențială deoarece ajută la ameliorarea simptomelor și previne deteriorarea suplimentară a țesuturilor cauzată de răspunsurile inflamatorii cronice. Gestionarea eficientă a inflamației este un aspect cheie al strategiilor de tratament, îmbunătățind calitatea vieții celor afectați.
Relația complexă dintre inflamație și autoimunitate subliniază importanța înțelegerii reglării imune și a factorilor care duc la dereglarea sistemului imunitar. Progresele în cercetarea genetică și biologia moleculară continuă să dezvăluie complexitățile bolilor autoimune, promițând tratamente mai țintite și eficiente pentru gestionarea inflamației și autoimunității. (Yu et al., 2005), (Chen, Szodoray, & Zeher, 2016), (Wu, Zegarra-Ruiz, & Diehl, 2020).
05. Efectul inflamației asupra corpului
Introducere
Inflamația cronică este din ce în ce mai recunoscută ca un factor critic în dezvoltarea unei game largi de boli. În timp ce inflamația acută este o parte vitală a mecanismului de apărare al organismului, inflamația cronică poate duce la efecte dăunătoare asupra diferitelor sisteme de organe, contribuind la patogeneza numeroaselor boli legate de vârstă și metabolice, precum și a cancerului.
Inima
Inflamația cronică joacă un rol esențial în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Aceasta contribuie la formarea plăcilor aterosclerotice, care pot duce la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale. Citokinele și celulele inflamatorii sunt implicate în toate etapele aterosclerozei, de la leziunea endotelială inițială până la ruptura finală a plăcii. Prezența inflamației cronice sistemice (SCI) este, de asemenea, un predictor al rezultatelor nefavorabile la pacienții cu boli cardiovasculare, subliniind necesitatea unor strategii pentru gestionarea inflamației în vederea reducerii riscului cardiovascular (Furman et al., 2019).
Creierul
Inflamația este implicată și în mai multe boli neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer și boala Parkinson. Inflamația cronică poate exacerba neurodegenerarea prin activarea microgliei, celulele imune rezidente ale creierului, ducând la eliberarea de citokine pro-inflamatorii și substanțe neurotoxice. Acest proces inflamator contribuie la progresia neurodegenerării și la manifestările clinice ale acestor boli.
Boli Metabolice
Inflamația cronică este un factor cheie în rezistența la insulină și diabetul de tip 2. Inflamația țesutului adipos, în special, joacă un rol critic în dezvoltarea sindromului metabolic. Citokinele inflamatorii interferează cu semnalizarea insulinei, ducând la o absorbție deficitară a glucozei și un risc crescut de diabet. Gestionarea inflamației prin intervenții legate de stilul de viață, cum ar fi dieta și exercițiile fizice, poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și ajuta la controlul bolilor metabolice.
Cancer
Inflamația contribuie la inițierea, progresia și metastazarea cancerului. Celulele inflamatorii și citokinele din microambientul tumoral promovează creșterea tumorii, angiogeneza și suprimarea răspunsului imun împotriva tumorii. Inflamația cronică poate duce, de asemenea, la deteriorarea ADN-ului, contribuind la mutageneza care inițiază dezvoltarea cancerului. Strategiile care vizează căile inflamatorii sunt explorate ca potențiale terapii pentru prevenirea și tratamentul cancerului.
Chestionar Secțiunea 5
1. Cum contribuie inflamația cronică la dezvoltarea bolilor cardiovasculare?
A) Prin scăderea nivelului de colesterol
B) Prin promovarea formării plăcilor aterosclerotice
C) Prin îmbunătățirea funcției endoteliale
D) Prin reducerea tensiunii arteriale
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Prin promovarea formării plăcilor aterosclerotice
Explicație:
Inflamația cronică este un factor cheie în dezvoltarea bolilor cardiovasculare, în principal prin rolul său în promovarea formării plăcilor aterosclerotice. Aceste plăci pot duce la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale prin îngustarea și întărirea arterelor.
2. În ce mod este implicată inflamația în bolile neurodegenerative precum Alzheimer?
A) Protejând neuronii de deteriorare
B) Prin promovarea neurogenezei
C) Prin activarea microgliei și eliberarea de citokine pro-inflamatorii
D) Prin îmbunătățirea funcției sinaptice
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: C) Prin activarea microgliei și eliberarea de citokine pro-inflamatorii
Explicație:
Inflamația joacă un rol semnificativ în bolile neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer, prin activarea microgliei, celulele imune rezidente ale creierului. Aceasta duce la eliberarea de citokine pro-inflamatorii și substanțe neurotoxice, exacerbând neurodegenerarea și contribuind la progresia bolii.
3. Descrieți rolul inflamației în sindromul metabolic și diabetul de tip 2.
A) Îmbunătățește sensibilitatea la insulină
B) Promovează rezistența la insulină
C) Crește absorbția glucozei în țesuturi
D) Scade grăsimea corporală
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: B) Promovează rezistența la insulină.
Explicație:
Inflamația cronică este un factor critic în rezistența la insulină, o caracteristică a sindromului metabolic și a diabetului de tip 2. Citokinele inflamatorii, în special cele din țesutul adipos, interferează cu semnalizarea insulinei, ducând la o absorbție deficitară a glucozei și la un risc crescut de dezvoltare a acestor boli metabolice.
4. Explicați relația dintre inflamația cronică și cancer.
A) Inflamația scade creșterea tumorii și metastazele
B) Celulele inflamatorii și citokinele din microambientul tumoral inhibă dezvoltarea cancerului
C) Inflamația cronică poate duce la deteriorarea ADN-ului și poate promova creșterea tumorilor, angiogeneza și suprimarea imunității
D) Inflamația îmbunătățește capacitatea sistemului imunitar de a viza și distruge celulele canceroase
Faceți clic aici pentru a dezvălui răspunsul.
Răspuns corect:: C) Inflamația cronică poate duce la deteriorarea ADN-ului și poate promova creșterea tumorilor, angiogeneza și suprimarea imunitară.
Explicație:
Inflamația cronică contribuie la inițierea, progresia și metastazarea cancerului. Celulele inflamatorii și citokinele din microambientul tumoral susțin creșterea și supraviețuirea tumorii, promovează dezvoltarea de noi vase de sânge (angiogeneză) și suprimă răspunsul imun împotriva tumorii, facilitând astfel progresia cancerului.
Inflamația cronică este un fir comun care leagă o multitudine de boli, subliniind importanța gestionării inflamației pentru a îmbunătăți rezultatele sănătății. Înțelegerea mecanismelor prin care inflamația contribuie la boală poate informa dezvoltarea terapiilor țintite pentru a atenua efectele sale nocive. (Furman et al., 2019)
