Berberina este un compus botanic natural, care se găsește într-o serie de plante, inclusiv strugurele de Oregon, Phellodendron, celandina mare, murul european, sunătoarea și firul de aur chinezesc, printre altele. Acest compus, care face parte din categoria alcaloizilor, are o utilizare îndelungată și foarte apreciată în medicina tradițională chineză, precum și în medicina ayurvedică indiană, ca antidiareic și antiinfecțios, și a fost, de asemenea, utilizat ca sursă a unui colorant galben strălucitor pentru lână, piele și lemn.
Alcaloizii ca grup chimic sunt foarte interesanți și conțin un număr foarte mare de compuși, toți având cel puțin un atom de azot în structura lor. Foarte mulți dintre acești alcaloizi care conțin azot au efecte biologice puternice asupra organismului uman și au furnizat deja foarte multe medicamente benefice, inclusiv morfina, un analgezic opioid puternic, și vincristina, un agent de chimioterapie pentru leucemie. Una dintre proprietățile care fac acești compuși alcaloizi atât de atractivi pentru cercetarea medicală este că sunt solubili în apă în condiții acide și solubili în grăsimi (lipide) în condiții mai neutre sau alcaline, ceea ce le conferă capacitatea de a traversa membranele celulare în forma lor mai neutră.
Bineînțeles, berberina este inclusă în acest interes reînnoit pentru alcaloizi, iar sute de studii noi privind acest compus ajung anual în revistele științifice. Una dintre cele mai frecvent studiate proprietăți ale berberinei sunt efectele sale terapeutice asupra bolilor cardiovasculare și metabolice, deoarece acestea sunt principalele cauze de deces la nivel mondial și este nevoie urgentă de noi agenți terapeutici.
Stresul oxidativ, inflamația și dezvoltarea diabetului
Una dintre cele mai promițătoare utilizări terapeutice ale berberinei este efectul său asupra stresului oxidativ, dezechilibrul care apare între producția de radicali liberi dăunători și capacitatea organismului de a neutraliza acești radicali liberi cu antioxidanți. Radicalii liberi sunt un produs secundar natural al metabolismului, produs atunci când atomii de oxigen sunt divizați în atomi unici care au electroni neîmperecheați. Dar, deoarece acestor radicali liberi nu le place să rămână neîmperecheați, ei caută în mod constant în organism alți electroni cu care să se împerecheze.
În procesul de căutare a altor electroni, acești radicali liberi deteriorează proteinele, membranele celulare și chiar ADN-ul, "furându-le" efectiv electronii printr-un proces cunoscut sub numele de oxidare. Acest proces de stres oxidativ joacă un rol major în dezvoltarea unei game largi de procese patologice, inclusiv, printre altele, boli cardiovasculare, diabet, cancer, accident vascular cerebral, boli neurodegenerative precum demența și inflamația cronică. În plus față de daunele provocate de acești radicali liberi, consumul de grăsimi râncede (în principal sub formă de uleiuri industriale de gătit) în alimentație, precum și o deficiență în statutul antioxidant inițiază și propagă aceste daune oxidative.
Deși mecanismele exacte prin care apare diabetul de tip 2 nu sunt complet cunoscute, este acum clar recunoscut faptul că stresul oxidativ joacă un rol important în dezvoltarea acestuia, în principal prin generarea de specii reactive nocive de oxigen, cum ar fi anionii superoxid și peroxizii de hidrogen. Se consideră că acești compuși afectează în mod direct celulele specializate ale insulelor din pancreas care produc insulină.
Stresul oxidativ și berberina
Dezvoltarea diabetului este strâns legată de activarea nicotinamide adenine dinucleotide fosfat (NADPH) oxidază, o familie de enzime care se găsește în membranele celulare și care are rolul de a cataliza producerea de radicali liberi superoxidici cunoscuți sub numele de superoxizi. Aceste superoxizi, printre alte roluri, servesc la protejarea organismului prin distrugerea diferiților agenți patogeni virali și bacterieni atunci când este necesar. În mod normal, aceste enzime NADPH oxidază sunt inactive în celulele aflate în repaus, dar dacă sunt supraactivate pot produce niveluri dăunătoare de specii reactive de oxigen (ROS). În celulele vasculare (ale vaselor de sânge), un dezechilibru al ROS poate duce la hipertensiune (tensiune arterială ridicată), infarct miocardic (atac de cord), ateroscleroză (acumularea de plăci de grăsime în pereții arteriali) și accident vascular cerebral.
Există un număr destul de mare de studii pe modele animale care arată activitatea antioxidantă puternică a berberinei. Berberina acționează pentru a reduce stresul oxidativ printr-o serie de căi diferite, inclusiv eliminarea directă a radicalilor liberi superoxid. De asemenea, berberina inhibă direct expresia NADPH oxidazei, care, după cum s-a explicat mai sus, este unul dintre principalii generatori de specii reactive de oxigen.
Inflamația, obezitatea și berberina
Inflamația este, de asemenea, direct implicată în dezvoltarea diabetului de tip 2 prin mai multe căi chimice complexe care duc la producerea de citokine extrem de inflamatorii, ceea ce duce în cele din urmă la creșterea rezistenței la insulină și la disfuncția celulelor insulare pancreatice. Există o asociere foarte puternică între dezvoltarea inflamației și stresul oxidativ și, de asemenea, trebuie subliniat faptul că rolul berberinei în suprimarea inflamației este unul foarte complex care implică mai multe căi care se suprapun cu căile sale antioxidante.
Una dintre aceste căi suprapuse implică AMPK (protein kinaza activată de adenozin monofosfat). Mulți cercetători cred că influența berberinei asupra acestei căi AMPK este cea care explică o mare parte din impactul său asupra sănătății umane. AMPK servește ca un fel de "comutator de control" central care ajută la reglarea cantității de energie pe care organismul o produce și o utilizează. Atunci când aceste căi multiple reglementate de AMPK devin disfuncționale și AMPK este oprit, pot apărea anomalii ale glicemiei, precum și ale lipidelor (grăsimilor) din sânge, ceea ce poate duce la diabet și chiar la sindrom metabolic, o combinație periculoasă de acumulare crescută de grăsime abdominală și tensiune arterială crescută, pe lângă nivelurile ridicate ale glicemiei și lipidelor din sânge. De asemenea, s-a demonstrat că activarea AMPK reduce de fapt îmbătrânirea.
Există doar o mână de compuși chimici cunoscuți care activează AMPK, inclusiv metforminul, medicament prescris în mod obișnuit pentru diabet. Berberina este, de asemenea, unul dintre acești compuși. De fapt, berberina activează AMPK într-un grad similar cu metforminul.
Berberina nu numai că activează AMPK, dar crește și glicoliza, calea metabolică care transformă glucoza (zahărul) în energie și conduce, de asemenea, la o reducere a gluconeogenezei (producerea de glucoză nouă) în ficat. Se crede că același mecanism stă și la baza efectelor pozitive ale berberinei asupra pierderii în greutate și a efectelor sale anti-obezitate. Berberina nu numai că a fost utilizată cu succes pentru a trata diabetul de tip 2 indus experimental la șoareci, dar a fost, de asemenea, utilizată în studiile la om pentru a trata diabetul de tip 2. Interesant este faptul că proprietățile antidiabetice ale berberinei par a fi, în parte, efectul său asupra microbiomului intestinal uman, promovând echilibrul microbian intestinal.
Pe scurt, berberina este un compus natural derivat din plante care are puternice efecte antioxidante și anti-îmbătrânire și acționează prin multiple căi chimice biologice pentru a ameliora efectele dăunătoare ale radicalilor liberi, a suprima inflamația și a regla producția de glucoză. Prin aceleași mecanisme, berberina acționează, de asemenea, pentru a exercita efecte pozitive asupra pierderii în greutate și ajută la reglarea zahărului din sânge. Și, deși depășește domeniul de aplicare al acestui articol, berberina s-a dovedit a fi foarte promițătoare și în suprimarea anumitor tipuri de cancer.
Cu siguranță, acest supliment puternic ar trebui să fie luat în considerare de oricine caută o modalitate naturală de a primi aceste beneficii anti-îmbătrânire, antiinflamatorii și anti-obezitate. Puteți găsi aici informații complete despre suplimentul nostru de berberină de calitate, formulat special cu piperină (derivată din piper negru) pentru a crește absorbția și pentru biodisponibilitate maximă.
Referințe:
1. Zahra Ilyas, Simone Perna, Salwa Al-thawadi, Tariq A. Alalwan, Antonella Riva, Giovanna Petrangolini, Clara Gasparri, Vittoria Infantino, Gabriella Peroni, Mariangela Rondanelli,Efectul berberinei asupra pierderii în greutate pentru a preveni obezitatea: A systematic review,Biomedicine & Pharmacotherapy, Volume 127, 2020, 110137, ISSN 0753-3322, https://doi.org/10.1016/j.biopha.2020.110137.
2. Waller G.R., Nowacki E.K. (1978) The Role of Alkaloids in Plants. În: Alkaloid Biology and Metabolism in Plants. Springer, Boston, MA. https://doi.org/10.1007/978-1-4684-0772-3_5
3. Sack RB, Froehlich JL. Berberina inhibă răspunsul secretor intestinal al enterotoxinelor Vibrio cholerae și Escherichia coli. Infect Immun. 1982 Feb;35(2):471-5. doi: 10.1128/IAI.35.2.471-475.1982. PMID: 7035365; PMCID: PMC351064.
4. Feng X, Sureda A, Jafari S, et al. Berberina în bolile cardiovasculare și metabolice: De la mecanisme la terapeutică. Theranostics. 2019;9(7):1923-1951. Publicat 2019 Mar 16. doi:10.7150/thno.30787
5. Yin J, Xing H, Ye J. Eficacitatea berberinei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Metabolism. 2008;57(5):712-717. doi:10.1016/j.metabol.2008.01.013
6. Antero Salminen, Kai Kaarniranta. AMP-activated protein kinase (AMPK) controlează procesul de îmbătrânire prin intermediul unei rețele integrate de semnalizare, Ageing Research Reviews, Volume 11, Issue 2, 2012, Pages 230-241, ISSN 1568-1637, https://doi.org/10.1016/j.arr.2011.12.005.
7. Zhang, Y., Gu, Y., Ren, H. și colab. Efectele legate de microbiomele intestinale ale berberinei și probioticelor asupra diabetului de tip 2 (studiul PREMOTE). Nat Commun 11, 5015 (2020). https://doi.org/10.1038/s41467-020-18414-8
8. Zahra Ilyas, Simone Perna, Salwa Al-thawadi, Tariq A. Alalwan, Antonella Riva, Giovanna Petrangolini, Clara Gasparri, Vittoria Infantino, Gabriella Peroni, Mariangela Rondanelli,Efectul berberinei asupra pierderii în greutate pentru a preveni obezitatea: A systematic review,Biomedicine & Pharmacotherapy, Volume 127, 2020, 110137, ISSN 0753-3322, https://doi.org/10.1016/j.biopha.2020.110137.
